Rareş Bogdan, europarlamentar şi prim-vicepreşedinte al PNL, sare în apărarea preşedintelui şi îi pune la punct pe „nătărăii cocoțați cu inconștiență pe un subiect pe care nu îl înțeleg”, într-un editorial pentru Evenimentul Zilei.

„Detașamente de nătărăi cocoțați cu inconștiență pe un subiect pe care nu îl înțeleg, sau pe care l-au căpușat zeci de ani cu nimicnicie, au inventat o ceartă a președintelui României cu minoritatea maghiară și au convingerea că au înscris politic. Dacă n-ar fi conștienți că au făcut o ticăloșie, biografia lor goală ar putea stârni mila. Dar e doar tupeu și disperare.

Un președinte care nu-i detestă pe maghiari este ceva ce nu pot tolera, darămite unul care-i prețuiește? Deci în fața pericolului să le dispară boii de la bicicletă, au construit niște minciuni de care i-ar fi rușine inclusiv baronului Munchhausen. Acești nefericiți îl cunosc pe Klaus Iohannis, știu perfect optica despre minorități a unui om aparținând unei minorități, dar și-au zis că au un os de ros din ostilitatea pe care o seamănă între președinte și maghiari. Noroc că aceștia din urmă n-au doar jumătate de creier. Sau de tastatură”, scrie Rareş Bogdan pentru evz.ro.

„Frigiderele cetățenilor români de etnie maghiară nu se pot umple cu ideologie, și cu atât mai puțin cu ideologia urii. Iar separatismul, enclavizarea, la orice formulă literară s-ar recurge, nu înseamnă iubire. Dorința de a oferi o viață mai bună este lăudabilă, dar cheia puterii acestui stat stă în unitatea lui. Indiferent de criteriul etnic! Indiferent de religie, care nu are voie să devină măciucă, instrument electoral, bau-bau sau prilej de prigoană.

Să ne uităm la familiile mixte! Nu sunt neroade și nici atrofiate, deși multe trebuie să facă față unui val de critici care încep cu a strâmba din nas și ajung chiar la nevoia purității etnice… Nevoia cui? Aceste familii sunt proba puternică a iubirii indiferent de mizeriile care o limitează, sunt un manifest al faptului că se poate învinge păcatul intoleranței. Iar acest tip de abordare trebuie să devină rutină, nu accident. Când vom reuși, oare, asta?

A te face că nu vezi că suntem cu toți compuși din aceleași nevoi, sentimente, dorințe, temeri, speranțe – români, maghiari, sași, armeni, romi… și lista continuă – înseamnă o rupere structurală de calitatea de om. Oamenii nu sunt CNP-uri de contabilizat la vot, ci ființe. Și nu au nevoie de vorbe goale, ci de drumuri, locuri de muncă, spitale, școli, PERSPECTIVE.

De ce este nevoie, periodic, să ne amintim clipe dureroase, în loc să le folosim pentru a nu mai cădea în spirala intoleranței, știm. Fiecare își vede de fișa postului. Problema nu este UDMR, căci nu e prima oară când vehiculează proiecte autonomiste. M-am obișnuit cu ele și știu că nu vor avea niciodată majoritate parlamentară. Am, însă, o problemă cu PSD. Am o problemă cu maniera odioasă prin care liderii acestui partid numeros, care-și tratează membrii tot ca pe niște CNP-uri, sunt dispuși să se joace cu sentimentele oamenilor.

Guvernările pesediste au abandonat Harghita și Covasna zeci de ani, iar acum, apologeții sărăciei lucie sunt gata să facă trocuri nedemne, contribuind la intoleranță. Aveau în pix investiții, dacă doreau, autostrăzi, dacă doreau, spitale și școli, dacă doreau. Dar nu au avut interesul. Este mai ușor să abandonezi o minoritate pentru a avea, ulterior, o monedă de schimb, decât să te așterni, voinicește, pe treabă. Au avut nevoie de voturile UDMR, dar să ne înțelegem: nu pentru reforme constituționale sau administrative reale, nu pentru a impune meritocrația, spitalele regionale și autostrăzile, ci pentru a-și salva pieile penale, îngroșate cu antricot Wagyu, homar scoțian tapat cu aur și pizza de 4000 de dolari. Eu sunt gata să fac troc cu UDMR pentru unitate națională, pentru bunăstare și locuri de muncă, dar resping ideea sacrificării maghiarilor din Harghita și Covasna pe altarul politicii! A fost destul!

Maghiarii noștri nu sunt CNP-uri! Ei sunt oameni harnici și inteligenți, sătui de politică de dragul politicii sulfuroase! Sunt veseli, le place mâncarea bună, le place să cânte, să călătorească, să danseze, iubesc, se joacă pe calculator, au sentimente. Dar se tem uneori pentru ziua de mâine. Iar insecuritatea naște sentimente ostile, mai ales dacă sunt stimulate.

Vă propun un model de conviețuire bazat pe unitate sentimentală: să promovăm tradițiile secuilor, să chemăm întreaga lume să guste, la Miercurea Ciuc, gulyas-ul și Dobos torta, iar ei să invite planeta să ne savureze plăcinta cu carne și ciolanul afumat cu mămăligă. Apoi să bem vin și să cântăm. Iar iluzionismul identitar, dacă folosește cuiva, să-i închidem gura. La vot. Noi, cetățenii care nu suntem CNP-uri, avem altă treabă: ne iubim, dar nu știm încă. Iar dacă știm, să nu mai uităm!”